Primele raze de soare ale diminetii mangaiau duios fereastra lui Petru. Nu mai vazuse discul astrului de cateva zile din cauza cenusii, a molozului, a obloanelor trase, a ascunzatorii din debara. Atacurile de zilele trecute fusesera unele dintre cele mai violente din ultimul an. Doua proiectile de bazooka si vechiul bloc de peste strada a fost la pamant. Doamne, ce spaima a tras! N-a inchis un ochi de 48 de ore de frica lor. Nu e deloc viata pe care si-o dorea, nu e deloc lumea in care ar fi vrut sa traiasca; ba mai mult, tot ce a cunoscut, tot ce a iubit, tot ce i-a fost drag in copilarie e acum pierdut in negura timpului.

Acum doua saptamani au reusit sa rada de pe fata pamantului fosta lui scoala (Dumnezeu stie cum), o scoala in care 70% din elevi apartineau altor nationalitati sau etnii: croati, bulgari, polonezi, albanezi, romani de-ai lui, englezi, galezi, precum si tigani din cine stie cate tari. Un melanj de culturi existent in coltul acela al Belfastului, in urma cu ceva timp un oras linistit si verde.

A plans cand a luat o mana de moloz si a incercat sa fuga spre casa, unde sa-si blesteme soarta in liniste…insa picioarele-i erau de plumb, capul il durea iar in stomac simtea un gol cum nu mai simtise pana atunci. Realiza ca nu-l mai leaga nimic de trecut, ca pluteste in timp precum o barcuta de hartie intr-o baltoaca unde Dumnezeu nu vrea sa inmoaie degetul ca sa provoace un val, doua, si sa-l aduca astfel la mal. Brutele…I-au ucis parintii acum cinci ani...si pentru ce ? Pentru ca erau romani ?

"Da, se pare ca pentru aceste animale, asta-i un motiv destul de intemeiat ca sa-si potoleasca setea de sange, de haos, de ne-ordine" gandea el in bezna deplina a debaralei.

"Si bufonii aia din Parlament…Totusi, noi, prostimea, suntem vinovati. Ce te poate determina sa votezi un partid extremist pentru a conduce tara? Criza economica de acum zece ani? Promisiunile utopice? Discursul acid la adresa lui X si Y? De cand au preluat nemernicii astia puterea, nu mai am tihna…grupurile extremiste puse pe rele trec inarmate pana-n dinti pe langa patrulele politiei fara ca astea sa miste un deget. Zeci de persoane de alte etnii sau nationalitati decat cea irlandeza mor in fiecare luna, cand, in timp ce se uita la televizor sau schimba scutece, se trezesc in casa cu un nenorocit mascat, purtator de cutit sau sabie ce le tipa in ureche, chiar inainte de a-i macelari, cele mai grosolane si rasiste injurii. Cine ar fi prevestit asta in urma cu zece ani?"

Asa-si umplea Petru timpul, amanand cat putea de mult momentul in care va trebui sa iasa din debara pentru a-si procura hrana de la magazinul de pe colt. La un moment dat incepu sa planga…nu de teama, ci pentru ca se simtea singur, abandonat, uitat de toti. Casa-i era goala, parintii-i erau morti iar Romania, poate singura lui speranta la o viata normala, parea mult prea departe si mult prea ignoranta.

P.S. Acest articol este dedicat romanilor ce traiesc in Irlanda de Nord, victime ale gruparilor extremiste; nu este decat un apel la normalitate, o normalitate pe care autoritatile sunt datoare sa o asigure, chiar si atunci cand este vorba de o minoritate precum cea romaneasca...

Articol scris de Filosoful din ghetou.