...pentru ca iti propui sa citesti tot ce nu ai avut timpul in restul anului, si…nu prea reusesti deoarece navaleste peste tine Neprevazutul si iti macina osia timpului liber

...pentru ca in perspectiva unui concediu foarte lung lasam pe maine ce nu vrem sa facem azi, spunand ca “e si maine o zi…”

...pentru ca deja din prima zi de concediu te simti mai obosit decat dupa un an de munca, o oboseala lasciva si perversa care iti infrange orice elan spre activitati de orice tip,

...pentru ca in 2 ore inghesuite intr-un program hiperincarcat din restul anului poti face mai multe decat in 50 de zile de concediu

...pentru ca orice bucurie si orice tristete se inmulteste cu 2, cu 3 sau cu 4 depinde de numarul membrilor familiei,

...pentru ca in rucsacul fiecarei vacante se ascunde un monstrulet numit plictiseala,

...pentru ca in vacanta comunicarea cu orice altceva se cheama familie e mai mult decat indepartata si inutila, separarea celor doua lumi, Familia si Serviciul parand astrala,

...pentru ca orice vacanta isi masoara caratele in numarul de km parcursi pana la nu-stiu-ce destinatie exotica, cu masina, autocarul, avionul, nava spatiala….

...pentru ca nici o vacanta care se respecta pe sine nu se prezinta toamna la control fara un ten cu un bronz de Ibizza sau , de ce nu, Haiti, Tenerife, Tunisia, Dubai  …

...pentru ca a pleca in vacanta e din ce in ce mai mult un ritual sacru la care daca nu te aliniezi risti sa fii exclus din tagma vacantomanilor…si exilat in Tara oamenilor care nu au dreptul la vacanta…Chiar, exista o asemenea tara?

Vreau pasaport pentru a fi exilata acolo…

P.S. Si totusi…Unii poseda arta de a-si trai viata ca pe o vacanta si de a transforma vacanta in stil de viata…Vacanta, un fel de joc…daca e sa-l cred pe cuvant pe Mihail Sebastian.

Articol scris de Maria postu.