Se trezise din neant, era atat de mic incat nu se putea vedea pe sine si nici parintii care il nascusera.In jurul sau, eprubete, halate albe, masti, toate ca niste pete de culoare,   voci pe care nu le intelegea..mirosuri care il intorceau inapoi in neant parca…Nicaieri o aripa sub care sa se cuibareasca, o mana care sa-l protejeze de atatia dusmani cati au virusii in lumea asta. Da, destinul fusese crud cu el.Il metamorfozase intr-un virus. Si nici macar unul de care sa-i fie frica cuiva. Era un virus efemer, cu o viata scurta de cel mult 5 minute…

Numai virusul nostru cel debil, nascut inainte de termen, nu stia ca sa faca…

Noroc cu menajera. Dupa ce au plecat toate halatele albe, s-au inchis toate eprubetele, au disparut toate mirosurile care ii faceau rau, a venit dumneaei sa stranga cioburile si lamele abadonate. Simtind caldura palmei , virusului ii revenira puterile: se cuibari acolo, nevazut, necunoscut, pana cand, ajunsa acasa, femeia se ingriji mai intai de animalutele flamande care o asteptau, mai exact de cei doi purcelusi din gradina, carora fara nici o intentie de a-i face celebri, le oferi virusul pe care-l purtase prin tramvai, metrou si tren.

Daca ar fi stiut, s-ar fi necajit, ca era o femeie simpla dar buna la suflet. Tocmai de aceea, virusul s-a gandit ca in scurt timp sa va intoarce la ea si la cei din laborator care ii dorisera moartea.Le va dovedi el celor care nu s-au temut de el si au crezut ca il pot invinge, ca pe fratii sai mai mari, Nenea virusul gripei aviare si pe tripletii gripei umane…

Era totusi trist ca nu era singurul si ultimul mostenitor. Halatele albe ascundeau moartea si viata virusilor  in eprubetele acelea de care se temea. Pana atunci, insa, isi spuse ca e timpul sa-si traiasca o copilarie nebunatica pe toate meridianele lumii.

Autor: Maria Postu

Foto: ProTV