Daca traversez strada pe rosu, mi-e frica de un politai care sta la panda si  ma va opri, ma va intreba ce nr. port la pantofi si vazand ca nu sunt din colectia lui Mihai Albu, imi va da o sanctiune atat de drastica incat alta data ma voi gandi bine daca se merita sau nu sa traveresez strada pe rosu.

Mi-e frica sa las usa deschisa de la apartament ca sa nu ma invadeze comis-voiajorii care vor sa-mi vanda ieftin ceva ce as putea lua  gratis la o campanie de promovare (alaturi de 2 alte produse platite mai scump decat pretul lor in magazine cu comision de 200%)

Mi-e frica sa nu achit la timp facturile de la curent electric, internet, televizor, intretinere, banca, gaze, etc.

Mi-e frica sa nu-mi salut vecinii antipatici ca sa nu ma trezesc cu geamurile sparte sau mazgaleli pe usa mea ca si cum ar fi a unui urmarit general.

Mi-e frica sa stau dupa perdea sa ascult barfele din fata blocului, chiar daca sunt despre mine si de aceea nici nu chem taxiul in fata blocului cand ma grabesc la serviciu ca sa nu-mi trimita un vecin amabil fiscul pe cap, contrariati de veniturile mele “uriase”.

Mi-e frica sa intru pe geam in propria mea casa daca mi-am pierdut cheile, si prefer sa dorm o noapte la o prietena pana vine lacatusul sa-mi deschida usa.

Mi-e frica de rasul sardonic al controlorului de RATB, desi, prevazatoare, am intotdeauna la mine si bilet si abonament spre …statia Necunoscut…Cu vizele stau cam prost…Nu-mi da nimeni viza, pe diferite motive puerile: ca am un bagaj cu prea multe sentimente, ca vorbesc prost limbile straine si prea bine limba romana si ca mi-am cheltuit o groaza de ani pe sperante, pentru care nu voi obtine niciodata aprobarea sa le tranzitez dincolo.

Mi-e frica daca se anunta  vremea  calda cand de fapt ea va fi rece  si ma suspectez ca mi s-au alterat simturile, mi-e frica sa spun ca eu vad rosu in fata ochilor cand de fapt toti vad verde si ma suspectez de daltonism.Mi-e frica sa spun ca mie  salariul meu de bugetar pe o luna lucrata  nu mi-a ajuns decat pentru o saptamana si ii las pe ei sa ma acuze  ca mie imi place sa risipesc banii si de aceea am mereu buzunarele goale. Mi-e frica sa recunosc ca ma imbrac ieftin cand cineva imi admira puloverul cumparat de la “12 lei orice produs”.De ce sa nu-i las sa creada ca e luat de la un magazin de firma, cand ei cer sa fie mintiti frumos?

Mi-e frica sa te contrazic cand afirmi ca “vom avea o viata perfecta “, ca totul depinde de partea cui te afli, la un moment dat spre a atinge acesta perfectiune… Te-as putea intreba si eu ca in reclama aceea stupida”Si halatul, halatul cat costa?”…Halatul care te face sanatos,  bogat, destept, invizibil…Halatul acela fermecat cu care poti lua orice infatisare in ochii electroratului, halatul pe care toata lumea scrie cate ceva ca pe zidurile de la Piata Universitatii, ca pe un perete gol cedat generos unei armate de adolescenti  talentati care il vor acoperi cu grafitti si cu toate secretiile unei varste rebele si demodate de care abia asteapta sa scape, refugiindu-se intr-o maturitate searbada si cenusie.

Mi-e frica de orice fel de coada , chiar daca ea este coada de bunici  la cartile pentru nepotei  de la ‘Adevarul”.Si daca un singur nepotel va abandona   tastele la computer, jocurile  video si va citi acea poveste, inseamna ca a avut sens statul la coada, oricat de inspaimantator este acest lucru.

Ma intreb daca tie ar trebui sa-ti fie frica de mine.Pentru ca, eu aleg.Si nu-i voi alege pe cei care ma fac sa-mi fie mereu frica.

Articol scris de Maria Postu.