Ne-am trezit aici, nu stim de unde am venit si care e scopul pentru existenta noastra aici, nu ne mai amintim de nastere si in general de multe lucruri din copilaria noastra, avem uneori impresia ca nu ne-am nascut niciodata, ca am inceput sa exista asa maturi si in forma care se reflecta in oglinda. Avem si o serie de amintiri care ar parea ca sunt din copilaria noastra, insa fara certudine. In schimb ne zbatem sa facem ceva cu vietiile noastre. Ne lovim mai tot timpul de aceiasi situatie "niciodata nu am facut suficient."

Nici macar nu stim ce inseamna suficient si ce ar trebuie sa facem pentru a fi suficient. Iar dupa toata aceasta confuzie prin care trecem ani de zile, ajungem cu totii acolo, in momentul acela de care nimeni nu vrea sa vorbeasca. Unii dintre noi ajung mai repede, altii mult mai tarziu, dar pana acum nu stim sa fi scapat niciunul dintre noi. Nici macar Iisus.

Noi nu ne gandim ca ne pandeste fiecare miscare, stie de fiecare data unde suntem, ne zambeste din umbra si asteapta nepasatoare. Ea stie ca va venii dupa fiecare dintre noi la un moment dat. Nu se teme pentru ca nu are notiunea de frica, acest termen e strain pentru ea. Stie ca nimic nu o poate atinge si nimic nu o poate detrona, nu se grabeste niciodata, nu se enerveaza si nu are program. In schimb are doar liste cu nume, date si ore. Asta e treaba ei.

Noi , pe de alta parte, nu ne-am gandit niciodata la ea, stim ca exista, da nu ne facem probleme pentru ca in noi exista notiunea de vesnicie si nu suntem constienti ca am putea sa ne intalnim vreodata, nici macar intamplator. Daca vom ajunge sa trece prin aceasta experienta va fi pierderea noastra, dar nu acum, acum suntem nemuritori. Insa, fiecare, o va intalnii cel putin o data, dar atunci vom fi singuri si nu va mai conta nimic. Parinti, iubiti, iubite, soti, sotii, amante, amanti, copii, presedintii, parlamentarii, scriitorii, cu toti vom fi singuri. Cum va fi oare. Cu siguranta, pentru fiecare dintre noi va fi diferit.

Si totusi, cum e sa pierzi controlul?

Sa stii si sa simti ca ceva nu e inregula, sa ai certitudinea ca ceva spectaculos urmeaza sa se petreaca si un fior de nesiguranta se instaleaza in tine. Simti cum inima pulseaza, pupile ochiilor se maresc, respiratia devine anevoioasa si totul pare sa se destrame. Decorul incepe sa devina opac si parca incepe sa se descompuna in fata ochilor tai.

Simti..........

Simti cum aerul iti intra in plamani cu atata viteza si nu poti sa-i reduci din avant, plamanii tai sunt agresati si reactioneaza. Te ineci. Stii ca e ultima gura de aer, ii simti gustul pentru prima data in viata ta. Vei simtii asta pana in ultima celula a trupului tau. Soarele va fi cel mai bun prieten al tau,in acel moment, ii vei simtii caldura cu atata placere,va fi ultima inmbratisare al astrului, luna isi va deschide portiile misterioase si iti va sotii misterul ei feeric . Cerul se va apropia de tine si te va mangaia multumindu-ti ca a avut ocazia sa-ti vada ochii de atatea ori atunci cand l-ai privit. Iar stele, stelele iti vor soptii secretele universului, iar tu nu-l vei putea impartasii cu cei pe care i-ai iubit si au fost alaturi de tine anii la rand. Ii lasi in urma.

Masina, casa si toata agoniseala ta de o viata iti vor spune adio, iar cineva necunoscut de tine probabil le va mostenii pe toate. Vei fi singur si vei lasa in urma o lume, care in curand va uita de tine, dupa ce vei fi plecat. E un „one way tiket”. Simti cum incepi sa te ridici usor. Necunoscutul iti zambeste din departare si asteapta sa pasesti spre el. Si atunci te gandesti la ce ai facut tu in toata viata ta. La toate experientele tale sexuale, la averile pe care le-ai strans la oamenii pe care i-ai ranit, la animalele pe care le-ai avut langa tine, la oamenii pe care i-ai ajutat, la florile si copacii pe langa care ai trecut, locurile minunate pe care le-ai vizitat, la prima ta dragoste, la sotia si copii tai. Pe toate le parasesti acumi. Le regreti, nu le regreti numai tu vei stii si tu nu vei mai fi aici sa vorbesti despre ele. Daca ai vrea sa-ti ceri iertare, in acel moment, de la o lista lunga de persoane, nu mai ai timp. Dar speri, speri ca poate cineva se va trezii si va spune toate acestea si va trai toate acestea inainte ca ultima suflare sa se stinga in el si sa nu fie prea tarziu pentru a face ceva cu adevarat. Ceva care sa conteze. Ultimul tau gand si ai pasit in necunoscut, in nefiinta.

Death is not the end

Death can never be the end.

Death is the road.

Life is the traveller.

The Soul is the Guide

...

Our mind thinks of death.

Our heart thinks of life

Our soul thinks of Immortality.

By: Sri Chinmoy

Articol scris de Vinteler Olimpiu