"lumini, galagie, agitatie, a mai trecut un an , se gandea el nepasator, plimbandu-se prin multime....

a mai trecut un an, in care unii m-au hranit, altii m-au batut, s-au deschis magazine noi, s-au inchis magazine de la care obisnuiam sa mananc din resturile pe care nu le mai vroia nimeni. am supravietuit pana acum foarte bine. la mine nu a fost criza niciodata. eu am avut totdeauna ce sa mananc si nu mi-a lipsit asta. am hoinarit printre oameni nepasator. nu am avut niciodata un stapan si niciodata nu am avut o familie. mi-am dorit asta de nenumarate ori, da nu a fost sa fie. am avut cateva partenere si cativa copii, de care nu mai stiu nimic. m-am nascut aici, am copilarit in acest loc si urmeaza sa ma sting in acest loc. am prins schimbari pe care ceilalti nu le-au observat. mi-am schimbat locul de atatea ori. am avut-o pe rodica, draga de ea, era un copil minunat care m-a iubit. e drept aratam si eu bine pe vremea aceea, acum am imbatranit si nimeni nu ma mai vrea. rodica a fost prima care mi-a spus ca ma iubeste si m-a strans in brate cu atata caldura ca am lacrimat. a crescut si cand tatal ei mi-a tras un picior, destul de dureros ca si acum il mai simt, am fost nevoit sa o parasesc. rodica a crescut, am mai vazut-o de doua ori de atunci, dar nu m-a recunoscut. insa eu am recunoscut-o dupa mirosul ei care nu si-l schimbase peste ani. am incercat sa ma apropii, dar nu a fost cu putinta, s-a speriat de mine si i-a fost frica. m-am indepartat cu lacrimi in ochii si cu o durere in suflet pe care nimeni nu a sesizat-o. cum sa o fi sesizat cineva?

cum ar putea cineva sa se uite la mine de acolo de sus, la mine care eram atat de mic. pe urma a fost tatiana, ne-am indragostit unul de celalalt instantaneu. ne-am vorbit din priviri. am urmat-o pana acasa si acolo am ramas timp de 5 ani. aveam tot ce imi trebuia la tatiana, eram si eu fericit, pana intr-o zi cand am gasit-o fara suflare, in camera unde obisnuia sa isi serveasca cafeaua dimineata. era langa masa, trase fata de masa cand se prabusise, vaza pe care o avuse de ani de zile, un cadou de nunta de la verisoara ei, era acum sparta, un crin tine in mana ei stanga, ii placeau crini nespus de mult, nu am reusit sa-i aduc nici un crin in toti acei ani pe care i-am petrecut la ea. la doua zile dupa deces cineva a intrat in casa, nu stiu cine era, o femeie in jur de 40 de ani. ne-a privit pe amandoi, am stat acolo langa ea si am plans-o, am plans-o si cand au dus-o sa o ingroape oamenii aceia multi. am ramas iar singur. am mai vizitat-o pe tatiana la cimitir cel putin o data pe luna. ii spuneam cat sunt de singur, vorbeam mult cu ea, insa ea nu mai era acolo sa imi raspunda. m-a mai ajutat tanti tina de la carmangerie cu mancare, o femeie ata de blanda si de sufletista. o asteptam dimineata la 5, la 3 blocuri de ea si o conduceam la carmangerie. acolo imi dadea sa manac. am iubit-o mult si pe ea. cand a plecat de la carmangerie, intr-o dimineata, a venit la mine si mi-a spus situatia si mi-a urat succes, mi-a spus ca nu mai poate avea grija de mine. am plans amandoi, m-a imbratisat si dusa a fost nu am mai vazut-o niciodata de atunci. ani de zile am incercat sa dau de ea, dar nici un succes, probabil s-a mutat din oras. regretul meu cel mai mare e ca nu am cunoscut-o niciodata pe mama. probabil ca imi era mult mai usor. da nu a fost sa fie. linda a fost prima mea prietena, ne-am distrat de minune, am trait cele mai frumoase momente cu ea. pana in momentul in care a venit si mi-a spus ca e insarcinata. a fost ultima data cand am vazut-o. nu mi-am vazut niciodata copii. pe urma a urmat, sorela, jesica, luminita..... toate au fost minunate. insa nu mi-am vazut niciodata copii pe care i-am avut cu acestea. regrete nu am prea multe , aventuri am avut o multime, nimanui nu i-a pasat de mine, toti m-au parasit. acum sunt singur si al nimanui si simt ca ma sting si eu si las in urma mea o lume care nu m-a cunoscut niciodata."

Asa se gandea in timp ce pasea schipatand prin multime. ii inghetasera picioare, ii era foame si se simtea rau, starea de greata nu ii trecuse de cand a mancat bucatica de paine aruncata dupa-miaza de un domn burtos care radea impreuna cu alti baieti. a mancat-o pentru ca ii era foame. nu s-a gandit ca i-ar putea face rau. se plimba printre oameni si nimeni nu-l observa. vomase deja de cateva ori, insa continua sa mearga. la un moment dat se simti sleit de puteri si se aseza. simtea asfaltul rece, frigul ii patrunse pana in inima. nu mai avea putere sa se ridice. oameni treceau pe langa el si il priveau cu scarba. nimeni nu se apropia de el. era plin de voma pe la gura si nas. ii lipsea un ochi, il pierduse intr-o batalie pentru terioriu. intrase din neatentie pe un teritoriu strain in plimbarile lui nevinovate, cand era mai tanar, il batusera atat de rau incat isi pierdu un ochi. in starea in care era acum, toti se fereau de el. parul ii era ciufulit, era descult si plin de frig. respira anevoios. la un moment dat cineva se opreste langa el. era un tanar cu o geaca albastra, si parul lung. se uita la el cu compasiune. ii sopteste ceva, insa el nu putea sa desluseasca nici un cuvant. se concentra si incepu sa-l aud din ce in ce mai bine.

tanarul ii zambea acum cu drag si intelegea prin ce trece el.

auzi vocea lui calda care ii spunea:

-nu esti singur prietene drag, sunt aici langa tine.

cativa trecatori se oprira acum si il priveau cu compasiune.

"saracu se stinge. poate e mai bine asa, ca nu va mai suferii", se auzii vocea unei femei invarsta care isi tinea de mana nepotica ca sa nu se apropie de el.

toti isi vazura de drumurile lor, insa tanarul ramase acolo cu el.

strada ramase pustie. doar el si tanarul cu geaca albastra.

- sa nu iti fie frica, dincolo e atat de frumos, ii spuse tanarul, o sa-ti placa, nu vei mai simtii durere si niciodata nu te vei mai intoarce aici. nu te speria, lasa-te liber, toti cei dragi te asteapta. nu vei mai simti durere. inchide ochii si lasate liber, moartea e frumoasa.

in timp ce tanarul ii voarbea toate acestea, tatiana il mangaia pe cap cu drag. o privi uimit. nu-i venea sa creada.

- am venit dupa tine, sa te iau acasa, dragul meu prieten, ii spuse tatiana.

tanarul nu se mai auzea. ochii lui erau numai pentru tatiana. se bucura atat de mult sa o vada. inchise ochii si se lasa liber, asa cum ii spusese tanarul cu geaca albastra.

a doua zi, dimineata, maturatorii ii gasisera trupul lipsit de viata pe trotuar. il prinsera de picioare si il aruncara in tomberon. unul dintre maturatori se uita atent la el. nu stia al cui e.

- saracul, a murit al nimanui, bietul catel.

Articol scris de Vinteler Ovidiu