Unii oameni nu au blog, nici cont pe twitter, nici adresă de email, nici Id de messenger, pentru că nu au nici conexiune la internet, nici macar un computer. La serviciu nu se pot loga pentru ca nu stiu cum să procedeze.Iar unii dintre ei nici macar nu au serviciu. Unii incearcă să-şi caute un loc de muncă. Dar locurile de muncă s-au terminat. A trecut vremea lor. S-au demodat. Poate ar dori sa aibă şi ei acces la internet despre care se vorbeşte peste tot. Se roagă de amici să le dea şi lor un anunţ cât mai electrizant în care toate calităţile lor să le atragă cel mai bun loc de muncă. Poate ar fi dorit să cumpere şi ei flori de Ziua îndrăgostiţilor unei fete(femei). Dar nu au avut cu ce. Flori se găsesc.Şi fete se găsesc. Dar ei nu au cumpărat şi iubitele s-au supărat. Unele au căutat pe altcineva care are cont pe twitter şi pe tot soiul de alte situri.

Unii băieţi care nu au nici computer, nici internet, nici blog, stau acasă şi citesc ziarele în căutarea unui loc de muncă. Sau se plimbă pe bulevard şi se refugiază sub o streaşină pentru că acolo e gratis. Sau se întâlnesc cu un amic care are de lucru. Sau are un blog, are imaginaţie şi câştigă şi bani. Unii oameni au de toate: şi educaţie, şi familie bună, şi relaţii, şi şanse în viaţă, şi iubite devreme acasă,şi paşaport, şi rude în străinătate,  şi talent, şi bloguri, şi cititori. Dar alţi oameni nu au nimic. Şi nu e vina lor. Ei stau , privesc talk-show-rile de la tv sau se mai delecteaza cu o manea şi cu o bere ieftină, cu un ceai, o tigară şi construiesc castele în Spania. Sau în Italia. Sau in Nirvana. Nu contează. Ei aşteaptă să plece, au tot timpul din lume. Unii oameni nu au blog, nu citesc şi nu se comentează şi nu se distrează dar sunt trişti. Ei nu au nimic decât tristeţe şi puterea de a aştepta pe Godot…

Articol scris de Maria Postu