Odata ce te-ai oprit in oricare din satele Tarii Fagarasului si dupa ce ti-ai gasit locul la gospodaria care-ti este pe plac, poti sa incepi marea aventura prin Muntii Fagaras.

Acesti adevarati Alpi ai Transilvaniei se disting in lantul Carpatilor ca o coama uriasa de 70 de km lungime si 40 km latime.
La Est, au ca vecini Muntii Piatra Craiului, care pornesc de la Curmatura Foii.
La Vest, intre Turnul Rosu si Caineni, ii margineste Defileul Oltului peste care iti fura privirea Muntii Lotrului.
Iar spre Transilvania, se opresc la sesul Tarii Oltului dominandu-l arogant printr-un abrupt tectonic.
In schimb, la Sud aluneca in culmi prelungi spre bazinul depresionar al Lovistei unde oamenii au trimis apele Argesului la odihna in Lacul de la Vidraru.

Insula Alcatraz este defapt o stanca, avand lungimea de 500 m, o inaltime de 41 m, cu o suprafata de 85.000 m patrati. Insula a fost descoperita de cercetatorul spaniol Juan Manuel de Ayala, ce a navigat in golf in anul 1775.

Pe aceasta insula a fost construita o fortareata, numita “Fort Alcatraz”, iar ulterior inchisoarea vestita “Alcatraz” ce a fost inchisa in anul 1963, devenind astazi o atractie turistica.

In anul 1847, lordul John Charles Fremont, a cumparat insula pentru SUA de la Mexic cu 5000 de dolari. In anul 1854 s-a construit pe aceasta insula cel mai vechi far de pe coasta de est americana, iar in 1859 au fost finalizate lucrarile la fortareata.

Numarul infractiunilor a crescut considerabil in anii 1920 – 1930 din pricina marii recesiuni economice prin care trecea socitetatea. Crima organizata, care capatase proportii ingrijoratoare, devenea un pericol real pentru public.

Cei care ajung în piaţa San Marco din Venezia rămân mereu impresionaţi de muzica pe care o oferă cântăreţii angajaţi de către cafenelele din acest loc renumit. Micile orchestre, formate din 5 sau 6 persoane, ale arhicunoscutelor cafenele Florian, L’Avena sau Quadri sunt compuse din muzicanţi profesionişti, tot mai mulţi în ultimul timp, însă din România, Moldova sau Ungaria. Această situaţie a stârnit protestul muzicanţilor italieni care se simt nedreptăţiţi şi chiar excluşi. Până nu demult, se ştia faptul că instrumentiştii din piaţa San Marco erau doar italieni, strict muzicanţi profesionişti, doar licenţiaţi la conservatorul”Benedetto Marcello” din Veneţia.

Trăim într-un secol al cunoştinţelor, în care aproape fiecare student aspiră să termine o facultate şi să aibă studii superioare.

Studiile superioare, (ceea ce include şi un masterat) au devenit un atu în realizarea profesională, ceea ce înseamnă un serviciu mai bine plătit.

Un masterat reprezintă piesa de rezistenţă a unui Curriculum Vitae. Implementarea Procesului de la Bologna înseamnă trei ani de facultate, într-o oarecare măsură un plus pentru studenţi, pentru a afla care este părerea lor despre masterat, am realizat un sondaj de opinie în rândul studenţilor.

Pe străzile Chişinăului vezi tot mai mulţi cerşetori, unii te trag de mânecă, alţii stau umili cu capul în jos. E şi acest fenomen o consecinţă a crizei economice globale?!

Cerşitul a devenit pentru unii un mod de supravieţuire, pentru alţii – un business. În urma unui sondaj de opinie s-au conturat câteva motive pentru care oamenii “practică” cerşitul în plină stradă.

Ecaterina Vasilievna ne-a relatat că are pensie mică de aceea este nevoită să stea cu mâna întinsă. „Am lucrat 45 de ani controlor la carne şi acum am ajuns să cerşesc. Stau zilnic cîte o oră în faţa bisericii şi mai fac un ban” cu lacrimi în ochi povesteşte ea.

Nina Gaşper, fostă lucrătoare la colhoz: „Vin de cîteva ori pe săptămână „la lucru”, îmi trebuie bani pentru medicamente, am ceroză la ficat şi medicamentele sunt foarte costisitoare”. Ea ne-a mai mărturisit că face până la 10-15 lei pe zi, un mic ajutor la pensia de 60 de lei.

Există un român care trăieşte în Italia, care pe lângă multe calităţi, deţine un record absolut…a dus steagul românesc pe cele mai înalte culmi…la propriu. Este însă un anonim în comunitatea românească din Italia, nu este chemat de nimeni la şedinţe spectaculoase, nu i s-a “oferit” niciun loc în primărie şi nu este candidat pe nicio listă electorală…asta cu toate că este înscris într-o asociaţie şi practică voluntariatul. Din câte mi-a povestit, totuşi Liga Românilor din Italia i-a acordat cu mult timp în urmă, titlul de membru de onoare. Aici ar cam trebui traşi de urechi cei de la Ligă pentru faptul că nu l-au făcut cât mai cunoscut şi nu au mai luat legătura cu el.

Sămbătă, am fost la L’Aquila, oraşul devenit o ruină în urma cutremurului din 6 aprilie. Am plecat nu cu gândul de a fotografia casele dărâmate sau a scrie din rutină un reportaj despre ce se-ntâmplă acolo, am vrut pur şi simplu să aflu direct de la sursă, modul în care trăiesc românii, cum sunt sau pot fi ajutaţi, dacă există o discriminare între italienii afectaţi de cutremur şi cei de alte naţionalităţi…şi care este atmosfera într-o asemenea situaţie. Fiind “înarmat” cu câteva numere de telefon şi o acreditare am plecat la 5 dimineaţa spre L’Aquila. Cu câţiva zeci de kilometri înainte, atmosfera de “război” se simte din plin…coloane întregi de vehicule ale protecţiei civile, crucii roşii, poliţie sau carabinieri, trec regulat din minut în minut aproape, în viteză mare..la ieşirea de pe autostradă a trebuit să aştept aproape o oră pănâ să intru în oraş, pentru că maşinile de intervenţie au prioritate iar la ieşirea de la bariera unde trebuie să plăteşti autostrada, echipaje ale poliţiei şi ale carabinierilor opresc pentru control pe cei care au intenţia de a intra în oraş. După controlul actelor am cerut indicaţii despre unde erau situate taberele de corturi, sediile protecţiei civile sau ale crucii roşii şi am fost foarte încântat să observ o deosebită amabilitatea din partea poliţiei deşi constataseră că sunt român. Mi-au explicat exact unde trebuie să ajung şi cum trebuie să procedez pentru a putea filma şi fotografia.

Sâmbata viitoare, pe data de 9 mai, va avea loc inaugurarea oficială a Consulatului onorific român de la Ancona. Consul onorific este domnul George Teseleanu, primul consul onorific de naţionalitate română din Italia. E un lucru deosebit de important din punctul meu de vedere. Pentru a obţine această funcţie nu poţi fi un terchea berchea, fără studii şi cu aere de şef, cum cunoaştem cu toţii mai ales în mediul asociaţionistic.

Domnul Teseleanu este cadru universitar în Italia, membru în numeroase asociaţii şi instituţii culturale din întreaga lume şi nu în ultimul rând un prosper om de afaceri (doar anul trecut firmele sale au avut o cifră de afacere de peste 100 de milioane la un număr de circa 1000 de angajaţi).