Pe străzile Chişinăului vezi tot mai mulţi cerşetori, unii te trag de mânecă, alţii stau umili cu capul în jos. E şi acest fenomen o consecinţă a crizei economice globale?!

Cerşitul a devenit pentru unii un mod de supravieţuire, pentru alţii – un business. În urma unui sondaj de opinie s-au conturat câteva motive pentru care oamenii “practică” cerşitul în plină stradă.

Ecaterina Vasilievna ne-a relatat că are pensie mică de aceea este nevoită să stea cu mâna întinsă. „Am lucrat 45 de ani controlor la carne şi acum am ajuns să cerşesc. Stau zilnic cîte o oră în faţa bisericii şi mai fac un ban” cu lacrimi în ochi povesteşte ea.

Nina Gaşper, fostă lucrătoare la colhoz: „Vin de cîteva ori pe săptămână „la lucru”, îmi trebuie bani pentru medicamente, am ceroză la ficat şi medicamentele sunt foarte costisitoare”. Ea ne-a mai mărturisit că face până la 10-15 lei pe zi, un mic ajutor la pensia de 60 de lei.

O altă cerşetoare care a dorit să rămână în anonimat ne-a mărturisit că cerşeste pentru că are pensie mică, n-o face din plăcere. Ea a mai adăugat ca statul este de vină de situaţia deplorabilă a oamenilor, mai ales a bătrânilor şi pensionarilor.

După cum am menţionat la începutul articolului, pentru unii cerşitul este un business. De exemplu, un cerşetor de la noi poate face în jurul a 1000  de lei  pe lună (asta până la începerea crizei economice), pe când cerşetorii din centrul Londrei câştigă cel puţin 55 de lire sterline pe zi (aproximativ 110 dolari) o sumă mai mare decât cea cu care sunt plătite anumite categorii de muncitori, aceasta reiese dintr-un studiu efectuat în capitala Marii Britanii. Însă sunt zile mai favorabile când unii dintre cerşetori în doar câteva ore ajung să primească în West End şi 280 de lire (560 de dolari). Se pare că şi cerşetorii o duc mai bine în Occident.

La noi e mai altfel. La noi e ca la nimeni. Disperarea, inclusiv cea de pe feţele cerşetorilor, este cartea de vizită a nivelului de viaţă din Republica Moldova.

Articol scris de Nadejda Diacon.